Detalii
Încărcaţi Docx
Citiţi mai multe
Trebuie să am grijă de siguranța mea, de securitatea mea, astfel încât să pot continua să lucrez pentru voi, pentru lume. De asemenea, eu mai am și alte treburi de făcut pe alte planete. Sunt destul de ocupată și trebuie să mă mențin în formă. Karma ființelor, în special a ființelor umane, te poate strivi, te poate trage în jos într-o anumită măsură uneori. Am învățat acest lucru cu toate aceste decenii. Nici măcar nu ar trebui să merg cu un taxi sau lucruri de genul, dar eu trebuie să o fac. Uneori trebuie să o fac. Deci trebuie să fie așa.Dar de cele mai multe ori sunt singură și meditez intens atunci când am timp - de cele mai multe ori noaptea, dimineața devreme dacă am timp, dar uneori nu pot din cauza muncii. În fiecare zi, munca nu poate fi amânată, pentru că a doua zi vine altă muncă. Deci eu nu pot spune: „Bine, eu o voi face mâine” sau „mă voi odihni”. Nu este posibil deloc. Nu mai este, nu mai este.Când aveam mai puțini discipoli, m-am odihnit mai mult, m-am distrat mai mult. A fost mai ușor și nu știam prea multe despre această situație oribilă cu care mă voi confrunta. Nu știam prea multe despre jaful de la așa-zișii mei discipoli. Nu știam atât de multe despre oamenii care ar putea veni doar pentru a fura munca pe care o fac și pentru a o face profitabilă pentru ei înșiși, și chiar să-mi facă rău în diferite moduri - karmic, reputație, financiar, tot felul de lucruri! Sănătate și dureri de cap, griji, muncă, muncă suplimentară, timp suplimentar consumat și pierdut, făcând atâtea probleme, încât eu am nopți nedormite. Toate tipurile de pierderi, într-adevăr. Nu este deloc corect.Dar fiind o Maestră - niciunul dintre noi nu are parte de o perioadă ușoară. Deci, dacă cineva crede că eu îmi iubesc cu adevărat titlul, că iubesc această lume și că iubesc toate astea - eu nu am nimic. Eu nici nu cred că este titlul meu. Totul este aranjamentul lui Dumnezeu și toate meritele acumulate din cele mai vechi timpuri. Deci, nici măcar nu simt prea mult, nici măcar nu mă pot gândi prea mult la valoarea a ceea ce fac. Doar foarte, foarte ocupată. Mă bucur că nu mai sunt prea tânără. Sunt bătrână acum, deci nu va dura mult. Dacă voi vreți să stau mult, eu nu cred că vreau.Trebuie să mă gândesc la Buddha Shakyamuni. Oricum, de ce ar vrea El să rămână mult timp în această lume? Probabil că în acea perioadă era mai ușor să convertească oamenii, iar El nu trebuia să își facă griji cu privire la locuință, mese sau taxe sau orice altceva. Și El nu a trebuit să aibă grijă de întreaga lume. El nu a trebuit să editeze munca de la Supreme Master Television. El nu a trebuit să își facă griji cu privire la afaceri, persoane dependente, lucrători și orice alte lucruri conexe. Și nu a trebuit să aibă de-a face cu Devadatta, care i-a furat metoda Lui și a avut doar câțiva adepți și a încercat doar să-l omoare pe El, dar asta este tot. Și El a avut grijă de oricine a venit la El pentru refugiu. Dar chiar și atunci, au existat multe acuzații și învinuiri greșite aruncate asupra Lui, cum ar fi chiar o femeie a venit și a pus o pernă pe stomacul ei...Sau oricine l-a urmat pe Buddha pentru a deveni călugăr, ei au avut grijă de ei. Ei ieșeau să ceară de pomană și aveau grijă de ei înșiși. Și ei au luat doar niște haine vechi pe care oamenii nu le doreau pentru a face kāṣāya (robe), simplu. Pentru bărbați este foarte ușor. Nici măcar nu trebuie să porți mult. Și India este caldă. Nepalul este cald în mare parte. Deci, în sezonul ploios, El s-a lăsat pe Sine și pe călugării Săi să stea într-un loc fix. Lui i-a fost oferit un ashram, deci toți aveau camere și confort, și discipoli veneau și le ofereau mâncare în timpul acestor anotimpuri ploioase. Buddha a fost milostiv, îngrijorat de călugării care ieșeau în fiecare zi și se udau în sezonul musonic și ploios. Ar putea fi foarte dificil să mergi să ceri de pomană. Deci, trei luni din sezonul ploios, ei aveau refugiu. De asemenea, au venit, s-au adunat și au făcut schimb de experiențe spirituale și sfaturi, de povești frumoase din călătoriile lor și toate celelalte. Deci, a fost o viață foarte frumoasă.Aproape ca la începutul misiunii mele, când eu aveam doar câteva sute de călugări și călugărițe. Noi am avut grătare (vegane) în fiecare weekend. Noi cântam și spuneam povești, sau cântam la instrumente muzicale și toate cele. Și noi nici nu aveam mulți bani. Înainte de asta, mergeam pe malul râului, frigeam doar cartofi și mere, portocale. Făceam un foc mic sau un cuptor cu pietre mari și apoi găteam ceva simplu, cum ar fi tăiței (vegani) cu legume sălbatice pe care le adunam din jurul nostru. Și viața era foarte bună atunci. Mi-a plăcut foarte mult acest tip de viață, mai mult decât viața pe care am avut-o în ashramuri și mai mult decât acum, pentru că noi nu aveam niciun efort mental, nimic, nicio muncă de făcut. Viața pe malul râului a fost cea mai bună viață pentru mine și pentru călugări.Uneori, discipolii din afară ne-au ajutat să cumpărăm cartofi și alte lucruri de genul, sau niște tăiței ca să putem găti. Și asta a fost o viață foarte bună. De aceea, am făcut-o de câteva ori. Și chiar și după aceea, eu am făcut-o, de asemenea. Am plecat cu doar câțiva rezidenți și am refăcut acel tip de viață pe malul râului, în sălbăticie, și am luat tot ce am putut lua doar pentru o anumită perioadă de timp. Apoi a trebuit să ne întoarcem acasă din cauza programărilor, a muncii, a vizelor și altele. Dar acest tip de viață este viața care îmi place foarte mult.Dar eu nu mai am atât de mult noroc. Pur și simplu trebuie să muncesc mult în zilele noastre, mai mult decât înainte. Dar nu mă deranjează, nu mă deranjează. Și eu sunt fericită. Nu sunt tristă, nefericită sau ceva de genul. Dar uneori lucrez prea mult. Dar încă mai pot continua. Și sper că voi toți, lucrătorii interni și cei de la distanță, continuați să sprijiniți această misiune ordonată de Dumnezeu de a ajuta mai multe suflete să fie eliberate și îndepărtate din iad. Vă rog să mă ajutați să continui. Dumnezeu știe că voi lucrați, iar răsplata voastră va fi mare. Veți merge într-un Rai mai înalt. Dar voi trebuie doar să meditați, să vă reîncărcați, să vă refaceți energia, astfel încât să puteți continua să lucrați într-o stare sănătoasă a minții și a corpului.De fapt, eu vreau să vă spun un lucru mai important decât bijuteriile și am tot continuat și am uitat. Eu vă spun doar ceea ce îmi amintesc, indiferent dacă este în ordine sau nu. Acum, acest lucru este important. De acum și până când lumea noastră va fi cu adevărat în pace, trebuie să pregătiți întotdeauna ceva de mâncare pentru a fi gata în casa voastră, chiar dacă nu se întâmplă nimic în orașul sau în localitatea voastră, pentru că poate acel oraș, acea localitate are mai mult merit decât alte orașe. Dar multe orașe, multe sate, multe localități vor fi distruse, majoritatea ar putea fi complet distruse. Voi puteți căuta pe internet și să vedeți. De fiecare dată când mă uit, mă simt epuizată de durere. Chiar nu vreau să mă uit la știrile din lume, dar uneori trebuie să o fac. Etc... Deci, aveți grijă de voi.Adică, pentru așa-zișii mei discipoli, nu veți avea nicio problemă, doar dacă este timpul să plecați. Atunci să fiți fericiți că plecați. Nu există nimic în această lume care ar trebui să vă rețină aici, pentru că voi cunoașteți deja Raiurile. Chiar și oamenii au uneori o experiență de moarte clinică, ei mor doar pentru câteva minute sau câteva ore și nu vor niciodată să se întoarcă în această lume. De ce am vrea noi, cei care știm deja atât de clar despre Rai și iad și despre fericirea din Paradis, de ce am vrea să ne întoarcem sau să rămânem aici mult timp? Nici eu nu vreau să stau mult aici, dar trebuie. Dar nu vreau să rămân pentru totdeauna. Vreau să vă spun asta. Sau dacă trebuie să mă întorc din nou la muncă, măcar am nevoie de o vacanță lungă, lungă în propria mea Casă, Noul Tărâm al lui Tim Qo Tu.Photo Caption: Deşi la vedere, sunt sigură că nu m-aţi văzut
